(Băiatul Iisus a spus:) Se împlinesc acum exact doi ani de zile de când ai fost la Damasc. Atunci au venit acolo vreo 27 de magicieni din India. Ei au anunţat cu mare vâlvă, cum că în ziua a treia după lună nouă, vor face mari minuni în dumbrava din afara oraşului.
          Printre aceste minuni preconizate de ei era şi următoarea: Cinci dintre magicieni vor scoate din pământ, doar cu ajutorul degetelor şi fără vreun efort fizic deosebit, un stâlp greu de peste 1000 de funţi, care era înfipt în pământ la o adâncime de peste şapte picioare, deci mai mult din jumătatea lui, pe care apoi îl vor lăsa să plutească liber în aer timp de câteva clipe. Acelaşi lucru urmau ei apoi să facă cu o bucată de stâncă mai grea de 10.000 de funţi, o greutate care, altfel, n-ar fi putut fi nici măcar clintită din loc de 300 de bărbaţi dintre cei mai puternici, doar cu forţa mâinilor lor. La sfârşit urma să fie readusă la viaţă, pentru câteva clipe, o cămilă moartă, ba chiar mai trebuia să fie însufleţită o statuie, timp de câteva clipe.
          Bineînţeles că, în urma acestor anunţuri, întreg Damascul se afla în dumbrava respectivă în ziua anunţată, ca să asiste la toate aceste minuni. Tu ai fost printre primii, erai în apropierea magicienilor şi ai putut vedea totul foarte bine şi te-ai minunat foarte tare. Multe dintre numerele cu care ei au început îţi erau deja cunoscute de mult, dar când ultimele au fost executate cu o precizie surprinzătoare, ai căscat gura şi ochii de uimire şi-ai bătut din palme deasupra capului strigănd: Este nemaipomenit - încă nu s-a mai întâmplat aşa ceva! Aceştia nu sunt oameni, aceştia sunt zei, la care ar trebui să ne închinăm!" Tu te-ai exprimat astfel, mai mult pentru că de faţă se aflau mai mulţi păgâni de vază, veniţi în număr mare la această manifestare; dar de fapt te gândeai totuşi la Belzebut, de aceea, în sinea ta, ţi se făcuse frică!
          Acum spui că şi în faţa minunilor Mele te-a cuprins teama! Ce deosebiri găseşti între minunile Mele de acum şi cele văzute de tine acum doi ani în Damasc?
          La aceste cuvinte, Barnabe s-a jenat foarte tare şi a răspuns abia după o vreme: Dar spune-mi, băiat minunat şi misterios, de unde cunoşti tu toate acestea?! Tu nu te aflai atunci în oraşul acela şi, după câte ştiu, nici altcineva din ţinutul tău! Şi nici eu nu am povestit nimănui acea încâlceală de minune, cu excepţia câtorva colegi de la Templu. Cum ai ajuns, deci, tu să cunoşti un secret atât de bine ascuns al meu?
          Eu am spus: Poţi să fii liniştit - căci nimic nu-mi rămâne necunoscut, dar nu pun nimănui beţe-n roate, căci în realitate fiecare este şi rămâne liber să acţioneze conform Legilor lui DUMNEZEU sau împotriva lor. Urmările faptelor lor nu depind de puterea voinţei Mele, ci de ordinea şi sfinţenia Legilor lui DUMNEZEU care există atât în natură, cât şi în sfera moralităţii oamenilor.
          Dar felul în care eu iau cunoştintă despre toate acestea rămâne deocamdată un secret asupra căruia se va arunca o rază de lumină abia peste vreo douăzeci de ani, ca, de altfel, şi asupra celorlalte fapte ale Mele. Dacă veţi crede că în Mine se află Spiritul lui Mesia în deplinătatea lui, atunci veţi înţelege mai repede cum şi de unde îmi vine o asemenea putere. Câtă vreme, însă, nu sunteţi în stare să acceptaţi şi să credeţi, va trebui să asteptaţi timpul stabilit! Atunci veţi înţelege precis, dar cu toate acestea nu veţi putea fi asemenea Mie!